Al patrulea inceput de an

Primul a fost ciudat. Plin de intrebari fara raspuns, plin de frici si scenarii. Planuri nu mai mult de cateva ore. Cu concluzii tragice. Asa nu am mai suferit niciodata. Faptul ca totul s-a intamplat in mai putin de 2 luni nu mi-a lasat timp sa realizez ce se intampla. Dupa acest inceput de an m-am trezit la realitate si am vazut cat e de greu. De ce-urile nu isi mai aveau rostul. Nimeni nu avea raspuns la ele.

Al doilea crunt. Incercand sa accept si totusi sa refuz adevarul. Culminand cu “asa se face”, cu servit niste oameni care pana atunci erau sau nu erau, cu mentalitati si cutume. Singura nu am putut sa lupt asa ca m-am conformat.

Al treilea a fost un amestec de fericire, teama, amintiri si lacrimi. Ana noastra si-a facut aparitia sa ne insenineze si sa ne umple timpul. Nu m-a mai lasat sa ma gandesc prea mult la altele. Si totusi, ar fi fost atat de frumos sa se cunoasca…

Al patrulea e .. cumva. Ma gandesc, mi-e frica ca vine februarie si martie, rememorez date si intamplari. Nu trebuia sa fie mai usor odata cu trecerea timpului?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *