20 iunie 2013

Măi, cum să-ți spun eu asta. Se făcea că am avut un vis o dată. Un vis ciudat, ciudat frumos. Iți povestesc, dar rămâne între noi, da? Toate astea or să-ți pară mișto la un moment dat. Și sigur o să ne amuzăm împreună când Ana o să se dea în leagăn iar noi o să chicotim, amintindu-ne. Și când o să strige “tattttiiiiii, vino să-mi dai avânt!” . Mda.. Las’, fugi si joacă-te. Ne amintim diseară, când o să ma ții de mână și eu mă cuibăresc. Știi că-mi place, da? Acoperă-mă cu tine și sunt fericită! Eram fericită și în vis. Cum se face asta? Fericita continuu. Da, da. Se poate. Eu sunt și simt. Probabil tot ce trăiesc pe timp de zi se transpune în vis, noaptea. Fericirea de acolo era altfel. Vedeam cum te uiti și simți. Ce? Spune-mi tu acum. Vedeai ce se întâmplă și zâmbeai. Ștrengar. Cunosc mimica aia! Este ok-ul tau….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *